Drumul bancnotei

Mii de bancnote erau imprimate în aceea zi, printre ele aflându-se și EA, bancnota de 500 de lei. La fel ca celelalte nu avea un nume, o adresă sau o poreclă, avea doar un cod, o dată de naștere și o destinație, bancomatul de lângă sala de pariuri sportive. Odată ajunsă acolo, bancnota nu a putut să se bucure prea mult de noua și prima ei casă. Aparatul a scos un zgomot scurt, iar apoi EA s-a trezit în mâinile lui. El se grăbea. Iar lipsea de la școală și era conștient că dacă mama lui nu făcea rost de niște bani el urma să fie lăsat repetent. Voia să joace la pariuri că să facă el rost de bani, să o ajute pe mama lui care lucra într-o parcare, știa că pariurile nu sunt un lucru sigur pentru că era dependent de ele însă de data asta avea un pont sigur pe care îl obținuse de pe un site. Acum avea și bani. Banii nu erau ai lui, erau ai tatălui său, cardul era cardul de salariu pe care băiatul tocmai îl furase de la tatăl sau. Imediat cum a văzut că bancnota a ieșit de bancomat, acesta a luat-o lacom și a fugit cu ea la sala de pariuri. Câteva ore mai târziu bancnota își găsise o nouă casă, buzunarul soției patronului de la sala de pariuri. Băiatul o pierduse. Toate astea se întâmplau într-o zi de luni așa că următorul drum pe care bancnota l-a avut a fost până la un supermarket. Soția patronului făcea întotdeauna cumpărăturile în ziua de luni, avea mai multe motive. Principalul motiv era că nimeni nu face cumpărături luni astfel încât era mai liberă parcarea. Ei nu îi plăcea să care prea mult coșul, nu îi plăcea nici să stea la coadă, nu prea îi convenea nici faptul că nu avea altceva mai bun de făcut. Ăsta era al 2-lea motiv pentru care făcea cumpărături lunea, că să aibă impresia că are o ocupație, că nu este doar un obiect de decor într-o casă clădită pe banii pe care alții îi pierduseră. Asta era afacerea, ca soțul ei să câștige, alții trebuiau să piardă. Peste aproximativ o oră bancnota fusese transformată în lapte, cafea, cereale, ciocolată, carne, legume și apă. Acum putea să se odihnească și să se gândească la valoarea ei. Pornise în viață valorând un sfert din salariul unui om, apoi valorase 90 de minute de emoție, iar acum valora câteva produse. Ce nu știa EA era faptul că urma să valoreze mult mai mult. La casă unde bancnotă locuia își făcuse apariția o doamnă căreia i se închideau ochii după o zi foarte grea. Făcuse ambele schimburi pentru că avea nevoie de bani. Tocmai aflase că fiul ei urmă să rămână repetent. Avea absențe, nu învăța însă ea îl iubea, era fiul ei. Singura soluție era să apară la ușa directorului cu un plic în geantă. Știa că merge. Toți părinții știau că directorul școlii făcuse un împrumut la bancă pentru a își cumpără un apartament, iar acum avea probleme cu achitarea ratelor așa că orice ban era bine venit. Doamna obosită avea 500 de lei în bancnote de tot felul, 1 leu, 5, 10, 50. Nu avea bancnote mai mari, unde lucra ea nu vedea bani mai mari. Oamenii care parcau mașinile îi lăsau măruntul pe care-l găseau prin mașină. Era serioasă și muncitoare așa că șefii ei aveau încredere să o lase să aibă grijă de o parcare din centrul orașului. Însă de data asta ea a luat toți banii. Zilnic lua din bani aprox 20 de lei ca fiul ei să poată să își cumpere țigări, acuma însă avea la ea banii făcuți în 24 de ore. Știa că nu putea să meargă așa la directorul școlii așa că i-a schimbat într-o singură bancnotă de 500 de lei care după o noapte petrecută în nouă familie a ajuns în sertarul directorului.  Acesta o acceptase poate și pentru că plicul era ud de lacrimile mamei al cărei elev fusese pe punctul de a rămâne repetent. După alte câteva zile, undeva la sfârșitul săptămânii, primele drumuri ale EI, ale bancnotei s-au sfârșit. Directorul o pusese în contul său bancar pentru plata ratei, iar ea ajunsese, iar în bancomantul din care plecase acum o săptămâna. Alte aventuri urmau să apăra.

SOCIAL

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *